Conjugaison:roumain/întrerupe

conjugaison de a întrerupe
infinitif			a întrerupe
infinitif passé			a fi întrerupt
participe passé			întrerupt
participe présent			întrerupând
		singulier			pluriel
		1re personne (eu)	2e personne (tu)	3e personne (el/ea/el)	1re personne (noi)	2e personne (voi)	3e personne (ei/ele/ele)
indicatif	présent	întrerup	întrerupi	întrerupe	întrerupem	întrerupeți	întrerup
	passé simple	întrerupsei	întrerupseși	întrerupse	întrerupserăm	întrerupserăți	întrerupseră
	imparfait	întrerupeam	întrerupeai	întrerupea	întrerupeam	întrerupeați	întrerupeau
	plus-que-parfait	întrerupsesem	întrerupseseși	întrerupsese	întrerupseserăm	întrerupseserăți	întrerupseseră
	passé composé	am întrerupt	ai întrerupt	a întrerupt	am întrerupt	ați întrerupt	au întrerupt
	futur populaire	o să întrerup	o să întrerupi	o să întrerupă	o să întrerupem	o să întrerupeți	o să întrerupă
	futur littéraire	voi întrerupe	vei întrerupe	va întrerupe	vom întrerupe	veți întrerupe	vor întrerupe
	futur antérieur	voi fi întrerupt	vei fi întrerupt	va fi întrerupt	vom fi întrerupt	veți fi întrerupt	vor fi întrerupt
subjonctif	présent	să întrerup	să întrerupi	să întrerupă	să întrerupem	să întrerupeți	să întrerupă
	passé	să fi întrerupt
présomptif	présent	oi întrerupe	oi întrerupe	o întrerupe	om întrerupe	oți întrerupe	or întrerupe
	présent progrésif	oi fi întrerupând	oi fi întrerupând	o fi întrerupând	om fi întrerupând	oți fi întrerupând	or fi întrerupând
	passé	oi fi întrerupt	oi fi întrerupt	o fi întrerupt	om fi întrerupt	oți fi întrerupt	or fi întrerupt
conditionnel	présent	aș întrerupe	ai întrerupe	ar întrerupe	am întrerupe	ați întrerupe	ar întrerupe
	passé	aș fi întrerupt	ai fi întrerupt	ar fi întrerupt	am fi întrerupt	ați fi întrerupt	ar fi întrerupt
impératif	affirmatif		întrerupe			întrerupeți
	négatif		nu întrerupe			nu întrerupeți