Conjugaison:italien/urlare
Apparence
urlare, verbe régulier du premier groupe, conjugué avec l’auxiliaire avere.
Modes impersonnels
[modifier le wikicode]Mode | Présent | Passé | |||
---|---|---|---|---|---|
Infinitif | urlare | \ur.ˈla.re\ | avere | urlato | \a.ˈve.re ur.ˈla.to\ |
Gérondif | urlando | \ur.ˈlan.do\ | avendo | urlato | \a.ˈven.do ur.ˈla.to\ |
Participe | urlante | \ur.ˈlan.te\ | urlato | \ur.ˈla.to\ |
Indicatif
[modifier le wikicode]Conditionnel
[modifier le wikicode]
|
|
Subjonctif
[modifier le wikicode]
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
Impératif
[modifier le wikicode]
|
|